About

Menu

kalare

1 kalare v. 1 calare
2 kalare [καλεῖν] , to call, name. †903 (16c) manerium quod ~atur [gl.: vocatur] Ceoseldene CS 602; reboare, resonare, clamare †karalo [MS: kalare] Osb. Glouc. Deriv. 508; vocitare, vocare, ciere, nuncupare, ~are Ib. 625.

Saved

Recent