ἁμαρτωλός
ἁμαρτωλός, (adj.) sinful, (n.) sinner
| Singular | Dual | Plural | |
|---|---|---|---|
| Nominative | – | – | ἁμαρτωλοὶ |
| Genitive | – | – | ἁμαρτωλῶν |
| Dative | – | – | – |
| Accusative | ἁμαρτωλὸν | – | – |
| Vocative | – | – | ἁμαρτωλοί |
| Masculine | Feminine | |
|---|---|---|
| Nominative | ἁμαρτωλὸς | ἁμαρτωλός |
| Genitive | ἁμαρτωλοῦ | – |
| Dative | – | – |
| Accusative | – | – |
| Vocative | – | – |
| Neuter | |
|---|---|
| Nominative | ἁμαρτωλότερον |
| Genitive | – |
| Dative | – |
| Accusative | – |
| Vocative | – |