sepioticon Save Georges Gaffiot 2016 sēpiōticon, ī, n. (*σηπιωτικόν), Tinte (rein lat. atramentum), übtr. = Schrift, Fulg. myth. 1. praef. p. 19 M. (Helm p. 10, 16 sipnoticon). sēpĭōtĭcŏn (-cum), ī, n. (sepia), encre : Fulg. Myth. præf.