panacinus
pănăcĭnus, a, um, adj. [panacea],
- made of the panacea: clyster, Cael. Aur. Tard. 4, 7, 95.
panacinus, a, um (panax, panacea), von der Panazee, clyster, Cael. Aur. de morb. chron. 4, 7, 95: oleum, ibid. § 104.
pănăcĭnus, a, um, relatif à la plante nommée panaces ; C. Aur. Chron. 4, 7, 95.