ἀλθαίνω
ἀλθαίνω, heal (see also ἄλθομαι)
Could not find ἀλθαίνοντα in Logeion dictionaries.
ἀλθαίνοντα present active participle masculine accusative singular, present active participle neuter nominative plural, present active participle neuter accusative plural of ἀλθαίνω
ἀλθ-αίνω,
- heal, Lyc. 582, Timae. 15: fut. ἀλθήσω Nic. Th. 587: aor. ἤλθησα ib. 496, Al. 112: aor. 2 inf. ἀλθεῖν· ὑγιάζειν Hp. ap. Gal. 19.76: —Pass., become whole and sound, pres., ἐπὴν τὸ ἕλκος ἀλθαίνηται Hp. Morb. 2.33: Ep. impf. or aor. ἄλθετο χείρ Il. 5.417; ἀλθομένη Q.S. 9.475 (nisi leg. ἀλδομένη): fut. ἀλθήσομαι (ἀπ-) Il. 8.405: aor. ἀλθεσθῆναι (συν-) Hp. Art. 14:—later aor. Med. ἠλθησάμην Poet. de herb. 44.
1 aliviar, curar
τὰ τραύματα
βούπειναν
μίασμα
ἣ δ' (ἄρουρα) ἀλθομένη ἀνέμοισι
2 en v. med. sanar, curarse
ἄλθετο χείρ
τὸ ἕλκος
νοῦσος
•Al igual que ἀλδαίνω de la r. que se encuentra en
ἀλθαίνω (f. ἀλθανῶ ou ἀλθήσω ; ao. ἤλθησα ; pf. inus. ; pass. seul. prés. -αίνομαι) guérir, acc. Lyc. 582 ; Nic. Th. 496, 587 ; Al. 112 ; Arét. Cur. m. diut. 2, 11 ; au pass. être guéri, se guérir, Hpc. 472, 4 ||
Moy. (seul. ao. ἠλθησάμην) guérir ||
➳ Fut. ἀλθανῶ, Lyc. l. c. ; ἀλθήσω, Nic. Th. 587. Moy. ao. ἠλθησάμην, Anon. de vir. herb. 44.
Étym. p.-ê. R. indo-europ. *h₂el-, croître, cf. ἄναλτος 1.
ἀλθαίνω, = ἄλθω, heilen, Hippocr.; ἀλθανῶ, Lyc. 582 u. öfter ; Nic. Al. 568.