congemisco
con-gĕmisco, ĕre,
- v. inch. n., to sigh deeply (eccl. Lat.), Tert. Spect. 30; Prud. στεφ. 2, 411 al.
con-gemīsco, ere, laut aufseufzen, Cod. Theod. 7, 8, 16. Tert. de spect. 30. Augustin. conf. 6, 7.
See: congemiscere
congĕmīscō, ĕre, intr., gémir profondément, sʼaffliger : in aliquo Aug. Conf. 6, 7, gémir sur le sort de qqn.