ureticus
ūrētĭcus, a, um, adj., = οὐρητικός,
- of or relating to urine, urinary: pori, Cael. Aur. Tard. 5, 16.
ūrēticus, a, um (οὐρητικός), zum Urin (Harn) gehörig, Urin-, Harn-, pori (rein lat. viae urinales), Cael. Aur. de morb. chron. 5, 3, 55. Th. Prisc. 4, 2. – ➳ griech. Akk. Plur. ūrēticūs (οὐρητικούς), Cass. Fel. 51. p. 131, 12 Rose.
ūrētĭcus, a, um (οὐρητικός), urinaire : Th. Prisc. 4, 2.