combretum
combrētum, i, n.,
- a kind of rush, perh. Juncus maximus, Linn.; Plin. 21, 6, 16, § 30; 21, 19, 77, § 133.
combrētum, ī, n. (vgl. litauisch szveñdrai, plur., Schilfart), eine Binsenart, nach Sprengel die größte Simse, Plin. 21, 30 u. 133.
combrētum, ī, n. , combrétum [plante] : Plin. 21, 30.