corrideo
cor-rīdĕo (conr-), ēre, v. n., to laugh together or aloud (ante- and post-class.).
- I Lit., Aug. Conf. 4, 8: alicui, Vulg. Gen. 21, 6.—
- II Trop.: perfusa lepore Omnia corrident, Lucr. 4, 81.
cor-rīdeo, ēre (con u. rideo), I) auflachen, Lucr. 1. 81. – II) mitlachen, Augustin. conf. 4, 8: alci, Vulg. genes. 21, 6 u. Sirach 30, 10.
corrīdĕō, (16) (conr-), ēre (cum, rideo), intr., rire ensemble : Aug. Conf. 4, 8 || [fig.] Lucr. 4, 83.
- 1. (Lucr.) in lachen uitbarsten;
- 2. meelachen.