precabilis
prĕcābĭlis, e, adj. [precor],
- entreating, praying: precabile, δεητικόν, εὐκτικόν, Gloss. Lat. Gr.
precor, -aris ‥ unde ‥ hic et hec ~is et hoc ~e ‥, et precarius, -a, -um, i. ~is
prĕcābĭlis, e (precor), suppliant, qui prie : Gloss. Gr.-Lat.