superruo
sŭper-rŭo, ere, v. a. and n.,
- to fall or rush upon; act.: Socratem, Ap. Met. 1, 16, 20. — Neutr.: corpori, Ap. Met. 2, 26, 7.—Absol., Amm.16, 12, 53.
super-ruo, ere, daraufstürzen, auf jmd. od. etw. sich stürzen, alqm, Apul. met. 1, 16: corpori, ibid. 2, 26: absol., Amm. 16, 12. § 53 u.a.
sŭperrŭō, ĕre, ¶ 1 intr., se précipiter sur, tomber sur : Amm. 16, 12, 53 ; [dat.] Apul. M. 2, 26 ¶ 2 tr. Apul. M. 1, 16.