repentino
repentino, suddenly, unexpectedly
rĕpentīnō, adv., v. repentinus fin.
repentīnō, Adv., s. repentīnus.
rĕpentīnō, (16) c. repente : Pl. Ps. 39 ; Cic. Quinct. 14 ; Cæs. G. 2, 33, 2.
repentīnō
adv.
- repentinus, suddenly, unexpectedly: mori: eruptionem facere, Cs.