κεδαίω
κεδαίω,
- later Ep. for κεδάννυμι (Act. only διὰ . . κεδαίῃ in tmesi, Nic. Al. 458), in Pass., Arat. 159, 410, A.R. 2.626, Nic. Th. 425; κεδόωνται (from κεδάομαι) A.R. 4.500; κεδᾶται Hsch.
κεδαίω (seul. prés. part. pass.) c. le suiv. Nic. Al. 545 ; A. Rh. 2, 626.
κεδαίω, poet. = κεδάζω ; ἔμελλον μελεϊστὶ κεδαιόμενος θανέεσθαι Ap.Rh. 2.626 ; Nic. Al. 545, Th. 425.