ἴδε
ἴδε (A) (Att. ἰδέ Hdn.Gr. 1.431), aor. 2 imper. of εἶδον,
- behold, Il. 17.179, etc.: folld. by ὅτι . ., Pl. Phd. 72a; used by Trag. in lyr., A. Supp. 350, S. Tr. 222, E. Or. 1541.
ἴδε (B), Ep. 3 sg. of aor. 2 εἶδον, he
- saw, Hom.
ἴδε, siehe, imper. aor. zu εἶδον, Il. 17.179, Od. 8.443 u. sonst.
ἴδε - 1
3 sing. aor. εἴδω A.
ἴδε 2
, aor. imp. εἴδω A.
Strong 2396
1. prop., 2 aor. imperat. of ὁράω, q.v.
2. As
ἴδε : see εἴδω (i.).