ἰδιαζόντως
ἰδιαζόντως, in a special
ἰδῐ-αζόντως [ῐδ], Adv.
- in a special or peculiar way, Stoic. 3.94, D.S. 19.99, S.E. P. 1.182, Cod.Just. 1.3.35.3, etc.; separately, opp. κοινῇ, Sammelb. 7033.53 (v A.D.).
ἰδιαζόντως, adv. particulièrement, DS. 19, 99 ; Sext. P. 1, 182.
Étym. ἰδιάζω.
ἰδιαζόντως, besonders, allein, Sp., z.B. Schol. Thuc. 1.80.