cicuticen
cĭcūtĭcen, ĭnis, m. [1. cicuta, II. and cano],
- a player upon a reed-pipe, Sid. Carm. 1, 15.
cicūticen, cinis, m. (cicuta u. cano), der Rohrpfeifenbläser, Sidon. carm. 1, 15.
cĭcūtĭcĕn, ĭnis, m. (cicuta, cano), joueur de chalumeau : Sid. Carm. 1, 15.
Alta Cicuticines liquerunt Mænala panes.