directilineus
dīrectĭlīnĕus, a, um, adj. [directus-linea],
- rectilinear, Mart. Cap. 6, § 711.
dīrēctilīneus, a, um (directus u. linea), geradlinig, Mart. Cap. 6. § 711.
dīrēctĭlīnĕus, a, um (directus, linea), rectiligne : Capel. 6, 711.