minitabiliter
mĭnĭtābĭlĭter, adv. [minitor],
- threateningly (ante-class.): increpare, Pac. ap. Non. 139, 22; Att. ib.
minitābiliter, Adv. (minitor), drohend, Pacuv. tr. 15 u. Acc. praet. 11. Gloss. V, 644, 26.
mĭnĭtābĭlĭtĕr (minitor), avec menaces, dʼune manière menaçante : Pacuv. d. Non. 139, 22.