disdiapason
disdĭăpāsōn, indecl., = δὶς διὰ πασῶν,
- a double octave in music, Mart. Cap. 9, § 950; Vitr. 5, 4, 9 al.; cf. diapason.
disdiapāsōn (δὶς διὰ πασῶν), die Doppeloktave in der Musik, Vitr. 5, 4, 9. Mart. Cap. 9. § 950 u. 953. Chalcid. Tim. 35; 44 u. 45.
disdĭăpāsōn, ind. (δίς διὰ πασῶν), double octave [t. de musique] : Vitr. Arch. 5, 4, 9.