miseriter
miseriter, pitifuly, sadly
mĭsĕrĭter, adv., v. miser fin. 2.
miseriter, Adv. (miser), kläglich, Laber. com. 149. Catull. 63, 49. Apul. met. 8, 5. Iul. Val. 2, 32 (20). p. 104, 5 K. Spicil. Rom. 8. p. 521. Prisc. 15, 13 (ohne Beleg).
mĭsĕrĭtĕr (16) (miser), malheureusement, misérablement : Laber. 149 || dʼune manière touchante : Catul. 63, 49 ; Apul. M. 8, 5.
miseriter
adv.
- miser, pitifuly, sadly, Ct.