increditus
in-crēdĭtus, a, um, adj.,
- disbelieved, discredited (post-class.): vaticinia Cassandrae, Ap. Deo Socr. p. 52, 11.
incrēditus, a, um (in u. credo), ungeglaubt, vaticinia Cassandrae, Apul. de deo Socr. 18. – ➳ Sen. contr. 5, 1 (30), 6 jetzt Bursian u. Kießling ita creditam.
incrēdĭtus, a, um, à quoi lʼon nʼajoute pas foi : Apul. Socr. 18.