εὔβιος
εὔβῐος, ον,
- = sq. 1, Arist. HA 620a21 (Sup.).
- II = sq. II, Supp.Epigr. 2.530.1 (Puteoli, ii/iii A. D.).
εὔ·βιος, ος, ον, qui se procure aisément de quoi vivre, Arstt. H.A. 9, 36 ||
Sup. -ώτατος, Arstt. l. c.
Étym. εὖ, βίος.
εὔβιος, = εὐβίοτος, im superl., Arist. H.A. 9.36 ; Poll. 6.196.