inerratum Save Georges Gaffiot 2016 in-errātum, ī, n., der Nicht-Irrtum, Boëth. inst. arithm. 1. praef. p. 5, 8 Fr. ĭnerrātum, ī, n. , absence dʼerreur, opposé de lʼerreur : Boet. Arithm. 1, præf.