παθεινός
παθεινός, suffering, mournful
πᾰθ-εινός, ή, όν,
- suffering, mournful, LXX Jb. 29.25; sick, Ostr.Bodl. i 354 (ii/i B. C.):—written παθινός, PTeb. 234 (ii B. C.).
παθεινός, ή, όν [ᾰ] péniblement affecté, triste, Spt. Job 29, 25.
Étym. πάθος.