μονόχωρος
μονόχωρος, isolated
μονό-χωρος, ον,
- isolated, of a piece in draughts, Gloss.
- II μονό-χωρον, τό, measure of wine, etc., in Egypt, PFay. 220 (ii A. D.), Sammelb. 4425 vii 26 (ii A. D.), PFlor. 76 (iii A. D.).